joi, aprilie 23, 2009

Oldie but Goldie.

Sfarsitul lumii mele


Iata un subiect despre care nu vrem toti sa vorbim. Ne stanjeneste. Ne aduce un usor fior in stomac. Ne face sa gandim mai departe de filmele SF de toate zilele. Dar este un fapt. Sfarsitul lumii va veni odata si odata intrucat orice lucru are un inceput si un sfarsit iar lumea asa cum o stim noi nu face exceptie.

Teoriile au fost multe si dese cu privire la acest lucru. Unii zic ceva de un asteroid care ne va nimici sau despre extraterestrii ce ne vor manca la desert. Crestinii spun ca Iisus se va pogori si va judeca vii si mortii. Toata lumea are o parere, fie ca ne place sau nu. Si am descoperit ca este destul de interesant sa stai sa discuti cu cei cu creier in functiune despre asta.

Un fost coleg de generala mi-a devaluit certitudinea lui ca un vortex imens de X kilometrii partati ( am uitat cifra sincer dar stiu sigur ca era ceva cu 7 milioane ) va iesi dintr-o gaura neagra unde a stat 13.7 milioane de ani, adica fix varsta universului. Vazandu-mi fata uimita m-a lamurit zicandu-mi ca este acelasi vortex care a creat pamantul si apoi s-a dus sa isi incarce rezervele de energie. Se mai intamplau multe chestii dupa asta, majoritatea implicand legi de fizica straine mie.

Bunica, desigur, mi-a povestit varianta crestina, prezentata si in Evanghelia dupa Ioan din Noul Testament. “Si iara va sa vina cu slava/ sa judece vii si mortii/ a caror imparatie nu va avea srafsit” spune Crezul. Cred ca aceasta este cea mai populara varianta avand in vedere numarul de crestini din lume si presupunand ca macar jumatate sunt crestini mai mult decat cu numele.

Nici cei ce cred ca nu suntem singurele vietuitoare din univers nu sunt putini. Aici cred ca teoriile sunt la fel de multe ca oamenii. Fie vin cu nave spatiale in forma de farfurii si ne ataca mai ceva ca in “Razboiul Lumilor”, fie ne imprietenim cu ei si apoi ne arata tehnologia lor in timp ce ne extermina, fie ne iau iau pe planetele lor unde ne fierb la foc mic cu ceapa etc. A fost o perioada cand am manifestat un oarecare interes pentru acest domeniu din curiozitate si pentru ca mi se parea diferit si interesant, nu pentru ca as crede vreo iota. Apoi am descoperit ca se bazeaza numai si numai pe imaginatia mult prea bogata a oamenilor si nicidecum pe fapte concrete. And that was the end of it.

Fireste, nu putem exclude varianta in care dinozaurii renasc si pun in scena “Jurassic Park” unde publicul va fi alcatuit numai din Dumnezeu caci noi vom fi prea ocupati sa ne salvam vietile.

Aparitia unui asteroid urias care sa ne faca omleta cu sunca este deja clasica. Nu sper decat ca Bruce Willis va fi mereu disponibil sa ne salveze.

Dar mai exista un scenariu, dezvaluit in premiera. Daca ar veni extraterestrii calare pe asteroizi? Sar, daca asteroizi ar fi comandati de extraterstrii? Tot ce se poate, doar vorbim de sfarsitul lumii.

Ce cred eu? Sincer, cred ca sfarsitul lumii vine diferit pentru fiecare. Unii il simt cand cad in patima drogurilor, a alcoolului sau a altor vicii fatale, altii cand raman singuri in fata greutatilor, cand pierd persoana iubita, cand pierd tot ce au, cand sunt nevoiti sa traiasca fiecare zii de parca ar fi ultima datorita cancerului, SIDEI sau a alor boli sau cand pur si simplu nu mai reusesc sa gaseasca sensul vietii si decid sa puna singuri capat suferintei.

Nu merita sa ne batem capul cu astfel de chestii independente de noi. Cand sfarsitul lumii va veni, va asigur ca il vom vedea toti. Pana atunci traiti-va viata si nu lasati astfel de ganduri sa va acapareze mintea.



[pentru ca da, eu eram. nevastuica mica si cu coada stufoasa ce eram.]