dragostea e unica, e frumoasa, e speciala, nu o poti induce, nicidecum crea. orice ai face, orice ai lua, oriunde te-ai duce. poti doar sa capeti o usoara obsesie. atat. cu frica e altfel. poti simti o frica atat de mare incat nu crezi ca mai traiesti. crezi ca ai murit si ai ajuns in iad. "crezi" e mult spus, pentru ca ai capatat si o imensa paranoia odata cu aceasta frica, asa ca poti la fel de bine sa fii mort sau sa fi devenit brusc schizofrenic. se poate sa fii prins intre peretii creierului tau facut piure, care bubuie de trei ori pe secunda. se poate ca nimic sa nu fie real, si corpul tau sa fie de fapt lesinat undeva. se poate ca e doar un vis. viata ta e doar un vis si asta e sfarsitul. se poate sa te trezesti curand sa iti intalnesti adevarata viata. si sa fie mai rea. se poate sa crezi ca nu se va mai termina niciodata. ca vei ramane mereu asa, un animal ce vorbeste intr-una de frica, ii bate inima atat de tare incat e tot ce aude, care merge fara oprire si caruia ii zvacnesc muschi pe care nu stia ca ii are, care se uita la cel de langa el si ii citeste disperarea pe fata, care nu poate vorbi decat pe un ton drept, in care nu se citeste niciun strop din disperarea ce il mananca pe dinauntru si pentru care timpul este plat. poate ca nimeni nu te intelege, sunt toti niste roboti care te vor, dar de ce te vor, nu conteaza, poate ca telefonu asta vrea doar sa te pacaleasca. poate ca niciodata nu te vei mai bucura, poate ca ai uitat sa razi si orice miscare a muscilor fetei iti pare anormala. poate ca vrei sa te agati cu disperare de ceva, orice, poate ca asa crezi ca se iese de aici, ca trebuie sa spargi un cod, sa te gandesti la ceva anume si gata, scapi. poate ca nu intelegi de ce si-ar dori cineva asa ceva, de ce exista asa ceva, de ce exista aceste sentimente si de ce sunt accesibile. poate ca repeti aceleasi lucruri la infinit si poate ca nici nu iti dai seama. poate ca orice ai face e inutil si poate ca iti dai seama si asta te ucide si mai tare. poate simti cum fierbe tot interiorul tau in focul fricii, cum esti macinat de moara disperarii sau cum tot ce a fost vreodata fericire in sufletul tau este nimicit. poate ca vrei sa gasesti pe cineva care te intelege, dar tu esti pe luna si ei pe pamant. poate ca juri pe tot ce ai ca vrei sa se termine, dar tu nu mai ai nimic iar pe dumnezeu nu il mai poti gasi in momentele astea. poate ca iti e atat de groaza incat vrei sa mori, numai sa se termine. poate ca esti constient ca nu ai control asupra corpului tau si iti este frica de ce ai putea face. poate ca frica te tine pe loc si nu te lasa sa pleci, dar nu te simti nici macar mai linistit stiind ca ai reusit sa iti faci picioarele sa nu plece. poate ca nu crezi ca iti vei reveni vreodata si deja iti imaginezi cum va fi existenta ta de acum incolo, prin azile si spitale sau inchis direct la nebuni. poate te gandesti la tot ce ai pierdut, la cate puteai sa faci, la cine puteai sa fii, la oamenii de care iti va fi dor. poate te gandesti ca ei te vor uita repede si poate ca asa si este, dar tu nu ii vei uita niciodata. poate vor fi luminita la capatul tunelului tau, unde vei stii ca vrei sa ajungi dar iti va fi intotdeauna imposibil. poate te intrebi daca asa arata mintea unui nebun sau daca asa este mintea omului normal lipsita de fericire. poate te intrebi daca ti-a mai ramas vreun strop din inocenta pe care o mai aveai, poate te intrebi daca mai meriti sa traiesti. poate ti se pare ca e totul pierdut si nu vrei sa fie si poate ca te simti ingrozitor de neputincios, poate ca simti ca nu mai ai nici maini nici picioare. poate te gandesti la tot ce nu ai apreciat si iti vine sa te impusti de ciuda. poate vrei sa ii iubesti mai tare pe toti dar nu ai de unde sa ii iei. poate vrei sa te aline mama ta dar iti aduci aminte de pe vremea cand aveai sentimente ca o iubesti prea tare sa ii faci asa ceva.
poate ca va trece, poate nu.
singurul lucru sigur este ca dragostea exista in suflet in timp ce frica doar in sangele tau.
