( text scris acum cateva zile in tramvai, ca si toate celelalte. astfel incat cuvantul "azi" cu care va incepe este folosit strict de dragul inspiratiei pe care leganatul pe sine are amabilitatea sa mi-o dea)
Azi i-am pus nume cainelui meu pe care nu il am. Este atat de nascut dintr-o sclipire de geniu incat m-am indragostit nebuneste de el. De nume. Nu o sa il scriu aici pentru ca are de asemenea si o doza de penibilism in el. Cel putin mama a ras cu pofta, iar cand asta se intampla ori e penibil ori e hilar. Oricum ar fi, nu ii face cinste numelui cainelui meu. Eu si viitorul meu animal cu nume diminutivat vom trai o gramada de aventuri. Se va chinui probabil sa manance molii in saptamanile cand eu o sa am altele de facut, cum ar fi sa uit de el. Si sunt absolut sigura ca va dezvolta un minunat sistem de canalizare propriu pentru nevoile care il vor trece cand eu voi dormi ca vaca in patul meu. Sau al altora. Va intrebati unde apar si eu in sfarsit la propriu in toate aventurile astea? Ei bine puii mamii, eu voi fi cea care isi va aminti mereu cand are musafiri sa arate spre el si sa zica : uitati, el este Bebitza, indispensabil, pretentios, cine simte nevoia sa il mai imprumute din cand in cand e mai mult decat binevenit!
