"The traveler sees what he sees. The tourist sees what he has come to see."
G.K. Chesterton
Cum vad lumea? Pentru mine, in primul rand, este nemarginita. Si nu ma refer la modul fizic, nimic din acest text nu va ataca aspectele fizice ale lumii, pamantului sau universului. Ma refer la capacitatile ei, la multiplele posibilitati pe care le ofera si nu in ultimul rand la nemarginitele sale invataturi. Sper sa nu omit nimic esential in incercarea de a ilustra imaginea mea despre lume.
Eu personal vad lumea cu ochi de turist. Turist, nu calator. Caut cu inversunare ceea ce vreau sa gaseasc in lumea asta, ceea ce vreau sa descopar. Rasfoiesc pagina cu pagina si cutreier straduta cu straduta. Nu am avut niciodata garantia ca as cauta ceea ce trebuie iar obiectivele mi s-au schimbat pe parcurs, dar pana la urma asta este ceva ce patim cu totii.
Sunt acele lucruri carora unii le spun vise. Este impropriu spus, dupa parerea mea. Cuvantul “vis” suna efemer, temporar, de ca si cum imi doresc acel ceva doar pana in momentul ideal cand fantasticul intalneste realitatea si rezulta implinirea. Visele sunt pentru a fi visate, nu implinite, pentru a ramane in imaginar. Scopurile, obiectivele, in schimb, sunt menite sa capete o harta cu drumul spre materializare.
Poate ca asta suna cinic sau doar extrem de dureros de realist, de parca nu as fi cunoscut o copilarie cu papusi si acadele. Tot ce vreau sa spun este ca din punctul meu de vedere visele se implinesc cand vrajitoarea isi scutura bagheta iar scopurile se ating prin munca si merit.
Nu am o imagine in ansamblu despre lume totusi, nu am nici macar una partiala. Am in schimb una temporara, care sufera schimbari odata cu fiecare om, intamplare sau traire interioara din viata mea.
Nu am inca destula experienta sa stiu daca este varsta sau daca ar trebui sa ma alarmez, dar de fiecare data cand cred ca mi-am cladit cat de cat o baza de cunostinte, vine vantul si mi-o sufla. Nu mi se dovedeste neparat ca ma insel cat ca lucrurile mai pot fi privite si din alta perspectiva.
Poate ar trebui sa ma bucur de asta, sa apreciez ca mi se deschid ochii in niste directii care poate se vor dovedi utile candva. Nu este ca nu incerc sa ma bucur, dar as prefera oricand ceva stabil acestei imbulzeli de “am crezut ca” si “habar nu am”.
Citatul de la care am pornit l-am gasit citind acest blog: http://fromaplanettoanother.blogspot.com.
Multumesc foarte mult si foarte frumos de apreciere !
