Chestionarul lui Marcelica Proust

1. Principala mea trăsătură - as vrea sa spun ca e rabdarea, dar sincer cred ca va trebui sa ma multumesc cu niste neatentie
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat - sinceritate
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie - delicatete
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - capacitatea de a asculta si de a se lasa ascultati
5. Principalul meu defect - repezeala
6. Îndeletnicirea mea preferată - folosirea cu folos a timpului ce zboara
7. Fericirea pe care mi-o visez - sunt sigura ca va fi ceva cu totul diferit de cea ce imi doresc sau cred eu ca va fi
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - incapacitatea de a ma bucura de micile placeri ale vietii
9. Locul unde aş vrea să trăiesc - Portugalia sau Austria
10. Culoarea mea preferată - galben
11. Floarea care-mi place - margareta
12. Pasărea mea preferată - phoenix
13. Prozatorii mei preferaţi - anna gavalda si jonathan safran foer
14. Poeţii mei preferaţi - nicolae labis
15. Eroii mei preferaţi din literatură - oscar
16. Eroinele mele preferate din literatură - perinne
17. Compozitorii mei preferaţi - bach si mozart
18. Pictorii mei preferaţi - nicolae grigorescu si michelangelo
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală - mamele
20. Ce urăsc cel mai mult - invidia si razbunarea
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere - rabdare si intelegere pentru toti
22. Cum aş vrea să mor - cand nu mai am nimic de facut in lumea asta
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă - uitarea si neatentia
24. Deviza mea - "daca vrei poti"

Ha. Pare usor, dar mi-a luat ceva timp sa il fac. E din ce in ce mai greu sa fii sincer chiar si cu tine zilele astea. Pacat.

de dragul nimicului de peste tot adunate

"Alegi sa vorbesti cand ai putea sa taci. De ce? Pentru ca inexistenta gandurilor necesare tacerii tale sunt marcate de o absenta profunda. Ai inteles? Daca nu, nu-i nimic. Si nu, nu mai e timp destul sa intelegi. Nu mai este deloc timp de fapt. De acum incolo te invata experienta dialogurilor mute fortate. Pentru ca uneori alegi sa vorbesti in loc sa taci. Asta este si mai lipsit de esenta. Este ca si cum ai fugi, te-ai lovi de un parapet pe care nu l-ai observat desi era acolo dintotdeauna si dupa ai dat vina pe ciment ca este tare. Daca nu intelegi comparatia, din nou este numai treaba ta."


"Cred ca nu am stiut niciodata ce vreau. Si era o vreme in care nici nu imi pasa sa aflu.
Adica cum adica?
Adica nu conta daca mancam m&m's verzi sau rosii, daca era soare sau ploaie afara, daca imi era frig sau cald, daca eram imbracata asortat sau eram curcubeu.
Pentru mine perioada intrebarilor nu a fost pe la 2-3 ani cum se spune. Mintea mea nu a mai fost niciodata atat de asaltata de intrebari ca acum. Am momente cand ma intreb daca poate fi si mai rau. Din nou, o intrebare.
M-am trezit zilele trecute intrebandu-ma de ce si vara lumea pune apa fiarta la ceai. De ce? E cald, pentru numele lui Dumnezeu, ceaiul cald e fatal. Totusi, se poate face si cu apa rece. Dar unii prefera sa fie mereu cu apa fiarta. Niste ciudati. Nici nu vreau sa ma intreb cat sunt de ciudata eu ca ma intreb asa ceva.
Revenind la problema vrutului."


"Daca nu ar fi avioane am zbura toti cu planorul? si daca am zbura cu planorul ne-am numi planisti? De ce planisti suna ca pianist? si daca o sa fie vreodata un pianist planist? Si daca pianul pianistului planist cade o data prin podea si omoara o batranica? Daca nu va mai avea pian va fi tot pianist planist? cum stii cand esti pianist? dar planist? oare pianistii planisti au copilasi pianistisori planistisori? a fi planist e in ADN?"


"Mica fiind, bunica mea imi canta diverse cantece populare despre "dor" iar eu imi imaginam ca este un sentiment frumos, ravnit in special de"mandre". Ce erau "mandrele" pentru mine, asta e alta poveste. In orice caz, "dorul" asta mi-a dat mult de gandit in timp ce ma uitam cu pumnii sub barbie pe geam la copiii ce se jucau in fata blocului. "Oare le e dor unul de altu? Dar mie de ei? Dar lor de mine?" Sunt sigura ca"

cosuri de gunoi.

ceva e ...gol. intelegi?
nu. ce e gol?
nu stiu. dar e un spatiu in care nu e nimic, nimic nimic...
e vid ?
niciodata. doar gol. are pana si puls. tic-tac tic-tac...
atunci este...
...taci!
inseamna ca e altceva?
desi e gol, doare. nu imi explic. e ca si cum mi-ar veni sa imi scarpin cotul mainii abea amputate.
dar tu ai ambele maini.
de fapt nu am niciuna. mi le-au luat pe amandoua.
hai sa vorbim despre altceva.
si tu ai ceva gol.
poftim?
aud goliciunea in ce nu spui.
zici prostii.
nu, pentru ca mintea nu mi-au luat-o niciodata. dar ma rog, noi vorbeam despre mine. tu poti sa mai astepti.
eu mereu astept. odata am intrat intr-o gara, am vazut un tren cum sta si am inceput sa vorbesc ruseste. nici nu stiam ca pot. tot spuneam trenului sa plece. "Pleaca! Pleaca". s-a apropiat un batranel de mine si mi-a spus pe ruseste ca trenul pleaca in 5 minute, sa ma grabesc.
si l-ai luat?
sigur ca nu. asteptarea lui se oprise. eu am continuat-o pe a mea.
si pana cand?
pana pleaca vidul din mine.
crezi ca te poti bucura?
ma bucur mereu. tu?
golul asta din mine este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. l-as umple daca as sti cu ce dar tot ma bucur de el. m-a golit de trairi, mi-a luat pana si simtul tactil. e asa bine.
esti nebun.
probabil.
atunci as vrea sa fiu si eu ca tine.

Pentru Mosu

Stiu ca e martie dar ma gandesc ca poate sunt singura care se gandeste sa iti scrie in timp ce alti copii inca se bucura de cadourile primite de Craciunul trecut. Eu deja stiu ce vreau Mosule asa ca nu vad de ce as mai pierde timpul si de ce nu ti-as scrie chiar in luna martie, daca atunci m-a lovit.
In primul rand sa stii ca vreau sa te felicit pentru Craciunul trecut. Nu e decat al 17-lea an in care nu primesc nimic din ce vreau pe plan spiritual. Material as fi imbecila sa ma plang intrucat cei doi spiridusi ai tai care stau chiar cu mine in casa ( hm ce coincindenta) isi fac an de an treaba. Cand a ajuns pentru prima oara la mine zvonul ca nu existi sa stii Mosule ca eu nu am crezut nimic. Apoi dovezile au devenit de necontestat intrucat spiridusii s-au plictisit sa imi mai faca surprize si ma intrebau direct ce vreau de la Mosu. Acum 2 ani am spus ca vreau doar niste bani si chiar am primit. Ce prostie. Toata lumea stie ca Mosul adevarat nu face cadouri in bani. Asa ca m-am gandit eu: spridu-mosii astia falsi din casa mea isi pierd timpul cu partea financiara si materiala, in timp ce Mosul cel adevarat ne ajuta sa obtinem ce vrem pe partea abstracta, ca sa zic asa. Astfel TREBUIE sa fie.
Asa ca anul asta Mosule sa stii ca mai fac o ultima incercare. Daca nici acum nu iese, sa stii ca alta scrisoare nu mai vezi de la mine. Nu iti doresti asta, nu Mosule? Cine iti mai scrie tie bancuri cu moldoveni la P.S.? Cine mai lipeste bete de acadele pe marginea foii?
Eu vreau mult timp Mosule. Secunde mai multe si clipe mai lungi. Sa fie ceasurile precum liniile de liniat caiete si o zi sa tina doi metrii. Si o luna un kilometru. Si un an o mila. Sper ca intelegi, in mintea mea totul e clar iar din moment ce tu esti Mosul, ar trebui sa fie clar si pentru tine. Daca as mai avea timp Mosule, cate nu as face. Nu m-as mai grabi niciodata si as pleca de acasa cand as vrea. As dormi infinit mai mult si as fi mereu bine dispusa si lipsita stresul pierderii de timp. Mi-as indeplini toate visele si m-as duce in toate locurile pe care le vreau. Nu as mai intarzia niciodata. La faza asta as face multi oameni fericiti Mosule. Motivele sunt multe si nu stau sa ti le insir pe o foaie stupida de hartie. Tu esti Mosul, stii si fara sa iti scriu eu. Scrisoarea e asa ca sa fac totul mai oficial.
Dupa cum deja bine stii n-am semineu. Asa ca sa faci cum ai facut si pana acum, pentru ca in fond n-am avut niciodata.

P.S. I: Cum prezinta la TV o crainica moldoveanca o piesa a formatiei "The Doors"?
R: Shi acushica urmiaza "Ansamblul Ushile"!

Mersi Mosuleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !

Picture Perfect

Si ma gandeam astazi, cat imi place sa opreasca toate masinile la trecerea de pietoni doar pentru mine, sa trec eu. Si sa scriu tot ce imi vine cand ma buseste inspiratia. Si sa vina tramvaiul la timp. Si sa incep o propozitie cu "si". Si sa vad oameni frumosi. Si sa fac ceea ce trebuie. Si sa scriu cu albastru. Si sa calatoresc. Si sa zambesc. Si sa fie cald si soare afara. Si sa ma uit la ce am si sa mi se umple sufletul de bucurie. Si sa fiu cu oameni si inconjurata de oamenii pe care ii vreau. Si sa invat lucruri noi. Si sa ma simt apreciata. Si sa citesc o carte captivanta, nu neaparat si buna. Si sa stiu ce am de facut. Si sa fie culori peste tot. Si sa mananc. Si sa fiu in locul potrivit la momentul potrivit. Si sa vad sinceritate in ochii oamenilor. Si imi place sa apara o surpriza placuta in mijlocul unui moment neplacut. Si de fapt imi plac surprizele placute oricand. Si sa ascult muzica in concordanta cu starea mea. Si singurele dureri pe care sa le simt sa fie durerea de gat cauzata de inghetata si durerea de picioare de la prea mult alergat dupa vise. Si sa ma uit in urma si sa nu am regrete. Si sa simt miros de ghiocei. Si sa imi creasca colectia de insigne. Si sa vad tot ce merita vazut. Si sa aflu tot ce merita aflat. Si sa fac nimic stiind ca nu pierd timpul. Si sa fac oamenii sa rada. Si sa ...
Si acum ma intreb: oare ce cariera mi s-ar potrivi in functie de toate astea?