Follow the Yellow Brick Road

Mi-e dor de sentimentul acela atat de des intalnit in copilarie, cand primeam o jucarie noua si stiam ca urma sa ii descopar toate dedesubturile. Mi se intampla sa uit de jucaria propriu-zisa la ceva timp dupa dar subconstientul meu nu, asa ca sentimentul persista si am fost pusa deseori in situatia de a ma chinui sa imi amintesc ce anume l-a cauzat. Nu cred ca exista o senzatie mai plina de satisfactie si mister in acelasi timp, perspectiva noua dinaintea mea ma facea mereu sa ma simt ca la inceputul drumului de caramida galbena.
Evident totul s-a schimbat, asa ca ultimele cauze ale acestui sentiment pentru mine au fost lucruri precum primul "te iubesc", o bluza stramta din Zara de acum doi ani, o prietenie-fulger, scurta si lipsita de semnificatie pe termen lung, o insigna cu jocurile olimpice de la Atena, ultimul volum Harry Potter, obtinerea acum trei zile a celei mai scurte tunsori din ultimii zece ani si in mod foarte macabru, faptul ca am pierdut in fata sortii ceva ce nu vroiam sa pierd.
Banuiesc ca am primit prea multe jucarii mica fiind, astfel incat acum gasesc dificil sa mai apreciez ceva lipsit de o exuberanta si provocatoare noutate in viata mea. Iar asta ma face cred ca vad sfarsitul drumului din caramida galbena.

Ultimele mele zile de adolescent fluorescent

Am scris asta acum mult timp, poate un an, poate doi, nu mai stiu ce sentimente sau trairi mi-au smuls-o. A fost descoperita de curand de ai mei si desi nu prea am stiut sa le primesc aprecierea cum se cuvine, m-am simtit incurajata sa o postez.


...Si o sa plang.
Pentru tot ce stiu si ce nu stiu.
Pentru tot ce vad si nu vad.
Pentru tot am stiut dar am uitat.
Pentru tot ce am lasat in urma.
Pentru tot ce vreau.
Pentru tot ce am.
Pentru toate intrebarile puse de suflet mintii.
Pentru tot ce s-a schimbat.
Pentru tot ce a trebuit sa uit.
Pentru toate chestiile la care a trebuit sa renunt.
Pentru tot ce imi lipseste.
Pentru toate zambetele ratate in goana spre fericire.
Pentru toti cei care nu ma vor dar ma au.
Pentru toti cei care m-au vrut si nu i-am vrut.
Pentru tot ce a durut.
Pentru tot ce s-a vindecat.
Pentru toate sperantele transformate in iluzii.
Pentru tot ce va fi pe veci.
Pentru tot ce voi pierde.
Pentru tot ce am pierdut.
Pentru tot ce pierd.