Te tot zbati in acvariul asta de cacat, cu pereti transparenti din spatele carora te privesc toti, pentru ca tot ce vrei este in afara lui. Vrei sa iesi din el, sa respiri aer, sa nu te mai ineci cu apa. Si cel mai important, vrei sa respiri aerul pe care il respira toata lumea. Uiti ca tu te-ai bagat singur in acvariu, ai spus ca tine ignoranta la departare, ca filtreaza falsul de adevarat si ca te ajuta sa traiesti bine. Ca iti da oameni de calitate, muzica buna, carti de nobel si distractie cu zahar. Dar toate astea au fost prea putine sau tu de fapt chiar esti un ignorant, unul care a avut pretentii de om mare, iar acum tot ce vrei este sa te intorci la ai tai, nu conteaza cu ce pret, cu ce sacrificiu sau cu ce reputatie. Ai vrea mai mult, pentru ca stii ca ai putin, dar pur si simplu nu poti.
Nu stiu, nu stiu daca vreau sa servesc unei tari pentru care sa accept ca pericolul sa imi sufle in ceafa doar ca sa aflu ca ma considera un cacat, un coate goale care a sters niste banci de facultate si acum decide. Nu m-ar deranja sa stiu ca se pot lipsi de mine ,nimeni si nimic nu este de neinlocuit iar eu stiu asta. Vreau sa stiu ca sunt mai presus ca femeia de serviciu, ca dreptatea li se pare mai valoroasa decat un bou care zambeste frumos si face cu mana cand trebuie si pupa orice pentru un vot. Nu vreau sa am senzatia ca fac parte dintr-un sistem care cauta sa elimine tot ce este corect in timp ce il promoveaza.
In alta ordine de idei, as vrea sa fiu Mircea Eliade cand ma fac mare. Suntem in fond doi adolescenti miopi amandoi.
