Ziua de miercuri a fost specială pentru că mama a râs când i-am povestit cum m-am dus la televiziune să observ cum lucrează un regizor de montaj în cadrul unei emisii dar, pentru ca față de cele 6-7 femei care au venit pentru figurație, eram singura sub 50 de ani, fără perucă de Ludovic XV, cu majoritatea dinților din față sau care părea că nu ia Xanax după fiecare masă, am fost dusă de urgență de către producătoare să stau în public, fix pe scaunul din spatele prezentatorului. Am primit și mulțumiri după și toate cele, atât de disperată era situația.
Joi a fost o zi specială pentru că era să mă calce o Dacie break pe trecerea de pietoni de la piața Gemeni. Singurul meu gând a fost că cel mai probabil totul s-a întâmplat pentru că șoferul era supărat să conducă asemenea mașină.
Vineri a fost o zi specială pentru că am crezut că e sâmbătă. După aia n-a mai fost așa specială.
Azi, 100% sâmbătă, a fost o zi specială pentru că am pierdut sprijin dar am câștigat încredere. Da, așa este, mi s-a rupt tocul de la pantof în mijlocul unor oameni în care am avut încredere că vor glorifica momentul, și așa au și făcut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu