Sa facem cunostinta.

stii...ma mai gandesc la tine uneori. simt nevoia sa vad ce ai devenit. candva eram la fel iar acum aproape ca ma uit la poze si ma intreb daca esti tu. am tinut la tine. ai fost una dintre primele mele prietene adevarate. am facut atatea lucruri impreuna, stiu asta. dar totusi cand incerc sa mi le amintesc nu vad decat o mare pata alba. ce s-a intamplat cu toate amintirile frumoase care ne-au legat? unde s-au dus? ce au devenit? imi place sa cred ca plutesc pe cer sub forma unui nor nastrusnic.

eram atat de mici si proaste... si totusi m-ai invatat multe. multumita tie acum stiu de ce fel de persoane vreau sa fiu inconjurata si anume toate fiintele de pe pamant care nu au nimic in comun cu tine. cu felul tau de a fi. cu vocabularul tau, desi nu am idee ce s-a mai ales de el in anii astia. cu anturajul tau lipsit de esenta.

imi lipsesti in aceasta perioada din viata mea. ma doare sa recunosc. dar te rog sa nu ma intelegi gresit. nu imi lipseste persoana care esti, ci persoana care ai fost. stii bine ca nu ai fost mereu asa. stii bine ca aveai alte prioritati in afara de a fi cea mai plastica fiinta de pe terra. erai un om de treaba, o prietena buna, care ar fi citit acest post si s-ar fi simtit miscata si flatata poate. acum nu ai face decat sa imi razi in nas si sa ma faci "proasta" si "naiva". nu meriti ce fac eu aici.

acum nu faci decat sa te gandesti la altii ca la urmatiarele tale victime, candva te gandeai la ceilalti pentru ca aveai o inima mare si iti pasa.

nu pretind ca te cunosc acum, ca stiu ce fel de om esti, ce vrei de la viata, ce trairi ai, ce te supara, ce te bucura pretind doar ca nu mai esti nici macar umbra celei de altadata. pacat.

si uite asa asta e dovada mea ca nu te-am uitat. ca inca sper ca ma mai tii minte. poate o sa ne revedem candva. astept batand cu degetele de la mana stanga in masa si cu mana dreapta sub barba momentul.

ai sa ma saluti sau o sa te faci ca nu ma vezi ?

eu iti voi zambi de ca si cum totul e ca atunci cand eram mici. iti promit.