."

Si in timp ce statea pe scaunul ala de bucatarie, amaratul ala de scaun de bucatatarie cu spatarul rupt si un picior scurtat de soarta, a reusit sa isi imagineze tot.
Vedea clar viitorul prin ochelarii zgariati ai trecutului, cu rame de cal si lentile convergente. De fiecare data cand vroia sa mai arunce o privire in trecut, batea la poarta amintirilor. Dar ridicand privirea vedea scris mare deasupra numele EI. Intreaga lui viata pana in acel moment ii purta pecetea. Tot universul lui era EA. Universul lui avusese par blond si cret, transformat insa de ani in sarma de culoarea bumbacului. Si ochi caprui. Si un mic semn in forma de mar deasupra buzei superioare.
Dansasera impreuna pe melodia timpului ce trecuse, trecea, avea sa treaca. Ceasului de deasupra usii nici prin baterie nu ii trecea ca mai bine s-ar opri, intrucat degeaba anunta fiecare secunda. Stapanul lui pierduse de mult lupta cu timpul iar apoi si-a savurat infrangerea.Cea mai buna parte a batranetii este respectul pe care il capeti brusc din partea oricui pentru ca ai avut bunavointa sa traiesti. Lumea ti se adrezeaza cu ,,dumneavoastra” iar tu spui ,,cu placere”. Insa de acum incolo le va spune ,,imi pare rau”. Le va spune cat regreta ca a fost ea si nu el, ca nu au fost macar amandoi, ca nici macar pierderea bunavointei nu il trimite acolo unde s-a dus ea.
Stia viitorul pentru ca nu era nimic. Fara ea viata lui si-a primit punctul de sfarsit de fraza inainte de a se inchide ghilimelele.