mos craciun cu plete de nalbe

N-am mai scris de mult pe blog pentru ca atunci cand scriu simt ca ma dezbrac,ca renunt la tot ce ma acopera, iar mie iarna asta mi-a fost tare frig. A batut vantul, a fost ger, a si nins chiar. Asa ca ma intelegi, nu am putut. Daca mi-ai spune ca inca este iarna si ger iar eu totusi scriu ti-as spune ca nu stiu nici eu de ce fac asta. Deger.
Am visat azi ca fugeam toti. Ne grabeam sa plecam, sa scapam, sa ajungem unde trebuie. Saream peste parauri, indoiam copaci, daramam oameni de zapada, ignoram orice stricaciune. Si ne tot uitam in urma dar nu vedeam nimic mancand pamantul sa ne ajunga din urma.
As vrea acum ca s-a crapat de un nou an, sa fac niste multumiri si sa imi arat recunostinta cu aceasta ocazie, intrucat niciodata nu am stiut cum sa o fac la momentul potrivit.
Multumesc patului meu ca a fost si este extrem de comfortabil, mesei ca a suportat sa stau degeaba cu orele la ea, fara sa binevoiesc a scrie niciun cuvant de tema, usii ca mi-a arat unde este iesirea spre lume, geamului ca mi-a arat care-i limita, dulapului ca m-a acoperit si m-a mentinut in randul lumii civilizate, cartilor ca nu au murit de sila stand atata timp nedeschise, televizorului ca mi-a arata ce nu vreau sa ajung nici daca mor calcata de tramvai, mi se sectioneaza corpul in 18909 bucati pe care apoi le manaca cainii, frigiderului ca a stiut sa ma faca fericita.
Multumesc de asemenea si magazinului de la parter ca am avut mereu unde sa gasesc o periuta nou-nouta si prietenoasa cu dintii mei, statiei de tramvai si scolii ca mi-au irosit cei mai frumosi ani, timpului de dupa si inainte de scoala ca m-a distrat, m-a plimbat si m-a invatat, locurilor in care am fost pentru ospitalitatea pe care m-au lasat sa le-o smulg.
Si nu in ultimul rand le multumesc celor care au stiut sa se duca la WC si sa nu se pise pe mine, foarte neliterar spus.
Si acum traditionalul: La multi ani!