Am scris asta acum mult timp, poate un an, poate doi, nu mai stiu ce sentimente sau trairi mi-au smuls-o. A fost descoperita de curand de ai mei si desi nu prea am stiut sa le primesc aprecierea cum se cuvine, m-am simtit incurajata sa o postez.
...Si o sa plang.
Pentru tot ce stiu si ce nu stiu.
Pentru tot ce vad si nu vad.
Pentru tot am stiut dar am uitat.
Pentru tot ce am lasat in urma.
Pentru tot ce vreau.
Pentru tot ce am.
Pentru toate intrebarile puse de suflet mintii.
Pentru tot ce s-a schimbat.
Pentru tot ce a trebuit sa uit.
Pentru toate chestiile la care a trebuit sa renunt.
Pentru tot ce imi lipseste.
Pentru toate zambetele ratate in goana spre fericire.
Pentru toti cei care nu ma vor dar ma au.
Pentru toti cei care m-au vrut si nu i-am vrut.
Pentru tot ce a durut.
Pentru tot ce s-a vindecat.
Pentru toate sperantele transformate in iluzii.
Pentru tot ce va fi pe veci.
Pentru tot ce voi pierde.
Pentru tot ce am pierdut.
Pentru tot ce pierd.
multumesc
RăspundețiȘtergereAm revenit sa te citesc. Si te si recitesc.
RăspundețiȘtergereMa inspiri. Evoluezi foarte, foarte frumos.
Mi'e foarte drag si aproape sa te rasfoiesc.
Cred ca cine o face primeste Bine.
(Asta a fost nu o papadie, ci o lacrima.)
cu scuzele de rigoare datorate faptului ca numai maine nu se face o vesnicie de cand ati scris comentariul de mai sus, iar eu, fara sa vreau, l-am ratat, va multumesc.
RăspundețiȘtergere