marți, februarie 03, 2009

Lav stori

Asta e ceva ce am scris acum mult timp, poate un an. Era menit sa fie mai lung si mai plin de intamplari, dar nu am avut ocazia sa termin.

In timp ce soarele statea sa apuna iar racoarea se instala, intr-un parc saracaios si uitat de lume din spatele Caii Mosilor trei fete proaspat iesite de la scoala isi pierdeau cu success timpul. Nimic nu se compara cu o barfa insotita de o tigara interzisa .

- Si-a cerut scuze…

- Cine?

- Tibi mai...

- Ah, nici nu mai tin socoteala certurilor voastre.

- Nu e cazul. De data asta nici nu ne-am certat. I-am parut abatuta si a crezut ca e din cauza ca a plecat sambata in mod atat de grosolan.

- Splendid… si Dinu s-a hotarat sa imi vorbeasca. Si ce sa vezi, tocmai dupa ce…

ZBUF.

S-au intors imediat scuturandu-si coamele stufoase in directia zgomotului.
Un baiat inalt si desirat tocmai sarise de pe garajul din spatele lor in nisipul jilav din parc. Arata foarte imprastiat. Pantalonii ii erau plini de gauri vizibil neintentionate iar bluza statea pe el ca pe gard. Tenesii incepeau sa se revolte dezlipindu-se la varfuri in timp ce gluga din capul lui avea o gaura destul de mare in varf lasand sa I se vada un ciuf rebel de par blond. Aterizase in genunchi . Ramase pentru un moment cu capul in pamant, timp in care fetele incepusera deja sa se intrebe cum arata.

Una dintre fete isi inabusi cu greu un chicot la vederea ciufului. Baiatul tresari iar intr-o secunda a fost in picioare, la timp sa o vada aratandu-i prietenei sale varful capului sau. Duse aproape instinctive mana intr-acolo si isi dadu gluga pe spate. Fetele incetara chicotele instantaneu.

Era cu siguranta parul pentru care ele ar fi facut moarte de om. Lumina soarelui se reflecta in buclele sale lungi si perfect rotunde cu o intensitate uimitoare.

Singurul lucru care reusea sa risipeasca aerul angelic capatat datorita podoabei sale capilare erau ochii mult prea mari pentru fata lui cat o palma de copil. Ochii aceia negrii si patrunzatori.

Cu toate ca reprezenta un obiect de studiu interesant, fetele au decis rapid ca barfa era mai importanta.

- Ai o bricheta ? A mea nu mai merge. Fir-ar ele sa fie, fix cand ai nevoie… zise cea mai inalta dintre ele, C, cu tigara intre buze.

- Ai reusit sa imi pierzi bricheta cea noua acum doua zile, nu iti amintesti? spuse vocea intepata a lui I.

- Ah, da scuze.

- Am eu una!

C. aproape ca scapa tigara cand tresari. Uitase complet de baiatul care inca se afla in spatele lor. Inainte de a poate spune ceva parul lui deja de afla la 10 cm de fata ei in timp ce el se apleca sa ii aprinda tigara. Trase un fum adanc si ii multumi. Il privi apoi in ochi si decise ca ar fi destept sa ii si zambeasca, la urma urmelor nu arata atat de rau.

Insa el nu zambi. Se indrepta spre banca din coltul opus al parcului ca teleghidat si se aseza cu mainile in poala si spatele perfect drept parca asteptand ceva.

Trecura astfel cateva minute, fetele vorbind iar el stand acolo nemiscat.

Deodata un fluierat indelung rasuna peste parc iar baiatul se ridica in picioare in pozitie de drepti. Fetele priveau mirate. Urmara cateva momente de liniste. Apoi baiatul le fixa cu privirea pret de cateva secunde dupa care incepu sa alerge ca un nebun in directia lor urland si dand din cap si din maini.

Socul le-a lasat legate de maini si de picioare cateva clipe dupa care fiecare fata isi apuca instinctiv geanta si o zbughi cat de repede putu spre iesirea din parc iar apoi in jos pe strada, urland la randul lor de frica.

Andi, caci asa se numea baiatul, isi puse mainile in sold si privi in urma lor cu mandrie: „Ce isterice...poate am fost prea nemilos.Dar nu e vine mea ca s-au gasit sa stea la sueta tocmai aici. Ei dracie”.

Nici nu apucase sa isi aprinda bine o tigara ca se dupa gardul din dreapta sa se ivi un cap cunoscut, roscovan si ciufulit. Se tot foia in stanga si in dreapta, de parca nu era decis pe ce parte sa intre. Andi gandi ca e mai bine sa il lase in pace pentru moment, cine stie in ce treburi barbatesti era amestecat. Cazu pe ganduri si savura in tacere ultima sa tigara din pachet.

- Bau, ba !!! a fost ultimul lucru pe care auzit Andi inainte de a se trezi doborat la pamant.

- Ce pana mea...? murmura el in timp ce scuipa cateva cocolose de praf. Isi inalta privirea sa descopere ca se afla la picioarele lui Mitu, amicul sau din copilarie si mare iubitor de glume proaste.

- Ma da idiot mai esti, spuse Andi ridicandu-se. Puteam sa imi sparg capu! Ah, na. Mi-ai stins si ultima tigara. Imi dai alta ai auzit?!

- Hai ma ce te superi asa. Nu iti spargeai capu ca aici nu e ciment. Si na de aici alta tigara, d-alea de care iti plac tie. Numa nu te supara, zise Mitu cu un zambet larg pe buze.

- In regula. Ia vezi ba ce face Colti acolo dupa gard. Se tot plimba de parca nu stie drumu.

- Cum asa? Ba Cooooooolti ! Ia iesi de acolo ce pana mea tot faci?!
Se auzira cateva trosnituri si sunete de crengi rupte dupa care pe poarta din stanga parcului intra triumfator in catel mic si schiop in lesa, urmat la scurt timp de stapanul sau rosu ca racu.

- Scuze ba, v-am auzit vorbind da nu reusea potaia asta sa gaseasca un pom pe placu ei sa se pise !

- Frumos caine ai, spuse Mitu cu o expresie vrajita pe chip.

- Du-te ma dracu, zise Colti cu ranchiuna intrucat credea ca spusese la misto.

- Da chiar e frumoasa ba.... Zicand aceasta se aseza pe banca picior peste picior si incepu sa cantareasca din priviri biata dobitoaca ce se chinuia sa ajunga pe taramuri vizibil prea indepartate avand in vedere lungimea lesei.

Colti il privi un timp nedumerit pe Mitu, de ca si cum o asemenea apreciere din partea lui era de neinchipuit. Apoi isi muta privirea asupra cainelui, din nou asupra lui Mitu si in cele din urma spuse:

- Auzi ba, nu cumva vrei sa iei tu potaia?

- Sa o iau sa o plimib acum?

- Nu. Sa o iei acasa, de tot.

Andi rase rautacios:

- Ce sa faca ma asta cu cainele tau? Poate sa il vanda sa isi ia tigari...desi nici de un pachet n-ar ajunge.

Mitu se ridica, lua lesa din mana lui Colti si se indrepta spre poarta parcului.

- Ia uite ba, spuse Andi, si-a tras Mitu potaie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu