"Alegi sa vorbesti cand ai putea sa taci. De ce? Pentru ca inexistenta gandurilor necesare tacerii tale sunt marcate de o absenta profunda. Ai inteles? Daca nu, nu-i nimic. Si nu, nu mai e timp destul sa intelegi. Nu mai este deloc timp de fapt. De acum incolo te invata experienta dialogurilor mute fortate. Pentru ca uneori alegi sa vorbesti in loc sa taci. Asta este si mai lipsit de esenta. Este ca si cum ai fugi, te-ai lovi de un parapet pe care nu l-ai observat desi era acolo dintotdeauna si dupa ai dat vina pe ciment ca este tare. Daca nu intelegi comparatia, din nou este numai treaba ta."
"Cred ca nu am stiut niciodata ce vreau. Si era o vreme in care nici nu imi pasa sa aflu.
Adica cum adica?
Adica nu conta daca mancam m&m's verzi sau rosii, daca era soare sau ploaie afara, daca imi era frig sau cald, daca eram imbracata asortat sau eram curcubeu.
Pentru mine perioada intrebarilor nu a fost pe la 2-3 ani cum se spune. Mintea mea nu a mai fost niciodata atat de asaltata de intrebari ca acum. Am momente cand ma intreb daca poate fi si mai rau. Din nou, o intrebare.
M-am trezit zilele trecute intrebandu-ma de ce si vara lumea pune apa fiarta la ceai. De ce? E cald, pentru numele lui Dumnezeu, ceaiul cald e fatal. Totusi, se poate face si cu apa rece. Dar unii prefera sa fie mereu cu apa fiarta. Niste ciudati. Nici nu vreau sa ma intreb cat sunt de ciudata eu ca ma intreb asa ceva.
Revenind la problema vrutului."
"Daca nu ar fi avioane am zbura toti cu planorul? si daca am zbura cu planorul ne-am numi planisti? De ce planisti suna ca pianist? si daca o sa fie vreodata un pianist planist? Si daca pianul pianistului planist cade o data prin podea si omoara o batranica? Daca nu va mai avea pian va fi tot pianist planist? cum stii cand esti pianist? dar planist? oare pianistii planisti au copilasi pianistisori planistisori? a fi planist e in ADN?"
"Mica fiind, bunica mea imi canta diverse cantece populare despre "dor" iar eu imi imaginam ca este un sentiment frumos, ravnit in special de"mandre". Ce erau "mandrele" pentru mine, asta e alta poveste. In orice caz, "dorul" asta mi-a dat mult de gandit in timp ce ma uitam cu pumnii sub barbie pe geam la copiii ce se jucau in fata blocului. "Oare le e dor unul de altu? Dar mie de ei? Dar lor de mine?" Sunt sigura ca"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu